cu gradinarii cred ca e clar, astia erau doi muncitori nemtii. unul cu trasaturi de indian chiar, avea niste ochi asa, migdalati.., fumosi as zice, daca nu erau cam rosii pe-acolo pe unde ar fi trebuit sa fie albi. altul blond si cu ochi albastrii, cu pielea alba si spatele drept si lat, ca flacaii aia de la Hitlerjugend, fara cusur(!) amadoi au sosit la noi in gradina pe la 7 si ceva, azi dimineata. nu era destul ca ne trezesc aia cu santierul la 7 sau mai devreme in fiecare zi, au aparut acum inca doi care fac zgomot, parca sunt la concurs! care are “jucaria” mai mare si mai asurzitoare. de uneltele lor vorbesc. caci n-au venit cu mana goala. au adus tot felul de scule, printre care drujbe, secere, foarfece electrice & stuff.
floarea era – ati ghicit? herr cu-cu! cine altul? tot timpul, de la 8 dimineata pana pe la 4 jumate dupamiaza, a roit printre ei, dansand pe ritmurile ustensilelor asurzitoare. eu, precauta, m-am facut ca am treaba si m-am inchis in cea mai indepartata incapere din casa, acolo am si facut bilantul: doi copacii morti, vreo 5 raniti si cam toate tufisurile din zona gardului exterminate. mi-am zis ca stiu ei ce fac…
e drept ca pe langa deranjul din gradina (si din casa, ca au tot umblat – herr cu-cu si cu fiica lui – de colo-colo prin casa, cu noroiul din gradina si apa de pe trotuar dupa ei), am avut azi o lectie de “cultura a muncii” cum n-am mai primit de mult. sa va zic. pe la 8 dimineata, cand taiau baietii tufisurile din fatza in toi, a inceput sa ploua marunt. eu in timpul asta imi faceam cafeaua la ibric. am stat sa ma uit pe geam la ei, incercand sa prind o urma enervare, oboseala sau cumpana pe fatza lor. nimic! ei dadeau inainte du drujba, foarfeca si coasa. peste vreo jumatate de ora a inceput sa ploua ceva mai tare. intre timp cei doi gradinari terminasera de taiat in gradina din fata (de la strada) si se mutasera in gradina mare, din spate. tricourile lor siroiau de apa. si afara erau vreo 15 grade, cred. intr-o ora taiasera cam toate tufisruile mari din spate. le “tunsesera” mai bine zis. intre timp, in gradina noastra venise un mic potop, adica turna cu galeata si vantul batea usor. coafura rezista! nimic nu-i oprea pe oamenii astia din munca. la un moment dat s-au zbughit amandoi prin garaj afara. se umpluse masina cu crengi si frunze (un fel de camioneta) si trebuiau sa duca resturile astea la locul de compostat. apoi s-au intors. cam intr-o juma’de ora, sa nu credeti ca au tras de timp cu transportu’, ca sa treaca ploaia. nuuuu, ei aveau o treaba. si trebuiau sa o termine. “floarea” intre timp se minuna (din casa, de-acuma, ca lui nu-i place sa fie ud) cum de au taiat atata din gradina si tot a mai ramas! intre timp fiica lui a facut cafea, eu am scos din camara niste waffe (pe post de desert) si cand au revenit gradinarii i-am poftit la o pauza de cafea. si de tigara. si de waffe! au stau vreo 10 minute, apoi s-au aruncat iar in …apa. turna continuu! au luat roaba, grebele si nu-mai-stiu-ce, ca nu se vedea chiar asa bine prin geam si printre stropi, si au purces la curatatul gradinii. adica sa nu lase locul de munca “murdar si deranjat”. au strans totul la mijloc, apoi au umplut iar masina cu resturi si iar au mai facut un drum. resturile din cires le-au lasat la noi, gramada. asta pentru ca trebuie sa-i dau ceva de lucru lui herr cu-cu in urmatoarele zile. si cum avem topor si masina de compostat mica, il punem la taiat lemne, lemnisoare si vreascuri, sa avem pentru foc. ooffff! batranul cires, …cel mai rau imi pare de el, ca facea umbra faina asta primavara, dar s-a imbolnavit si n-au mai vrut sa-l salveze (n-a avut fructe deloc anul asta).
gradinarii au facut o pauza apoi, la pranz, de vreo ora. timp in care ploaia a stat. s-au intors pe soare, s-au apucat din nou de taiat, retusat, jumulit. au terminat cam in 2 ore. numa’ bine ca incepuse ploaia din nou. ei zambeau si adunau cu spor ultimele frunzulite de pe gazon. sa fie curat. “floarea” se minuna si zambea si ea, dar nu stim de ce, ca devenise personaj secundar in poveste. gradinarii astia au lucrat azi ca niste “boi”! cum sa zic, la cat e gradina noastra de mare, ma gandeam ca o sa dureze minim o saptamana sa o puna la punct. a durat fix o zi (de lucru), cu pauza de o ora si zece minute. or munci si maine la fel? si poimaine? nu stiu… tot ce pot sa spun, este ca daca lucreaza o zi asa si restul saptamanii nu, tot e bine. au timp suficient de bere si de tot ce le place lor. si bani destui, ca se plateste bine gradinaritul. asa ca, orice-ar zice socialistii, “Arbeit macht frei!”
(si cateva poze din gradina, de azi)
