Bunicul meu obisnuia sa spuna: “Viata e uimitor de scurta. Acum, in amintirile mele, ea este atat de condensata, incat cu greu mai inteleg, de exmeplu, cum se poate decide un tanar sa calatoreasca pana in satul cel mai apropiat fara sa se teama – facand abstractie de orice intamplare nefericita – ca pentru aceasta nu-i va fi nici pe departe de ajuns chiar durata unei vieti obisnuite, care se deruleaza fericit.” (Franz Kafka – Volumele Antume)
satul cel mai apropiat
ianuarie 19, 2012 la 11:20 pm (occasionally thinking, people of mine, starea natiunii)
