Ziua de 1 ianuarie a fost in ultimii 11 ani o zi pe care am vrut s-o uit de fiecare data incercand, printr-o sfortare “supranaturala”, sa incep anul fara ea. O zi fatidica(!) – as putea sa o descriu in fel si chip, n-am sa redau acum insemnatatea ei, ci doar am sa spun ca a fost o zi in care mi-am dat seama ca sunt singura intr-o lume pe care atunci o vedeam ostila si in care nu gaseam alt reper decat fulgii de zapada care se pornisera sa cada alene, intr-un dans pe care mi-as fi dorit sa il pot admira… atunci. Dar sa nu intram in detalii. Au trecut 11 ani. De la 1.01.2001 pana la 1.01.2012, o luuuunga si interesanta perioada in care am cunoscut oameni de tot felul, am trait povesti frumoase si am implinit vise, am facut descoperiri care mi-au schimbat viziunile si perspectivele, am regasit bucuria si simplitatea vietii, un dar pe care deseori nu stim sa-l pretuim cu adevarat. Ce-am invatat dupa aceasta lunga perioada de singuratate? Destul de multe, dar doar cateva dintre ele sunt asa de importante incat sa merite sa le impartasesc aici:
1. Oamenii nu trebuie neaparat intelesi, ci trebuie acceptati. Cand vrei sa-i ai in preajma.
2. Iubirea nu e ceva ce poti sa ceri, dar e ceva ce poti sa oferi.
3. Timpul nu le rezolva pe toate – cum se spune, el nu poate rezolva nimic. Doar noi singuri putem sa ne rezolvam problemele. Timpul ne ajuta sa uitam. Uneori este si un bun “vindecator”.
4. Nu tot ce iti doresti iti este si de folos.
5. Nu e suficient sa vrei foarte tare ceva ca sa obtii (cum spun cartile), poti obtine ceva cand iti doresti foarte mult si acel ceva e facut pentru tine. Uneori ceea ce iti doresti este al altcuiva si nu va putea fi al tau oricat de mult te vei zbate pentru asta.
6. Cand uiti cine esti, trebuie sa iti cauti proiectia pe harta cerului. Acolo vei vedea ca intre celelalte stele, steaua ta straluceste mai tare si te poate calauzi in drumul catre acasa.
7. Nu poti sa fii fericit daca nu uiti. Si cand nu uiti, trebuie sa ierti.
A mai trecut un an… Asa incep de obicei mesajele din perioada de sarbatori, listele cu promisiuni, inventarul realizarilor si al fotografiilor de calatorie, etc.. Eu spun: a mai trecut o zi de 1 ianuarie. Cu totul altfel si, fara urma de indoiala, am sa spun ca a fost cea mai frumoasa zi a mea de 1 ianuarie. Poate cozonacul a fost de “vina”…
Cristi a zis,
ianuarie 9, 2012 la 5:22 pm
NU sunt de acord cu punctul 7. Cum a zis cineva, “iarta, dar tine minte” !
cria007 a zis,
ianuarie 9, 2012 la 5:57 pm
e, aici eu am un punct de vedere diferit. ca sa fii fericit, trebuie sa ierti. se cheama detasare.
Mandru Petru Dan a zis,
ianuarie 10, 2012 la 10:28 pm
Ahoi, ai punctat bine, eu cel putin ador pe primele 3. Eu ma laud cu 4 ani de singuratate dar am patit cam ce ai patit si tu, ai cunoscut, ai vazut, ai realizat…etc Dar punctez cu ceva, cel putin din ceea ce simt eu e parca un gol care ne umple si nu imi place acel gol care creste in mine….Oricum frumoase cuvinte si pline de sinceritate.
cria007 a zis,
ianuarie 10, 2012 la 11:09 pm
Da, ai dreptate Dane, golul creste pe masura ce trece timpul…, dar uneori e simplu sa-l “inchizi”. il astupi cu un zambet, cu o zi in care ai facut doar ce-ti place, cu un cantec sau cu o privire pe care ai simtit-o sincera si incurajatoare,
Mandru Petru Dan a zis,
ianuarie 10, 2012 la 11:14 pm
Nu merge la infinit sa fie amagit cu sentimente si negare. Golul acela trebuie umplut de catre cineva, poate uneori nu avem curajul sa-l umplem pentru ca ne e frica de consecinte si libertatea pe care am castigat-o.
cria007 a zis,
ianuarie 11, 2012 la 7:57 am
bey, pe cine faci tu fricoasa?!
))
eu umplu, dar se goleste iar, din pacate. poate ca nu-i umplutura care trebuie…
Mandru Petru Dan a zis,
ianuarie 12, 2012 la 12:27 am
Da, asta-i un adevar, umplem cu ce nu trebuie!