Arta visatului – o teorie alternativa

Am incercat de multe ori sa descopar ce se ascunde dincolo de visele noastre, sa caut intelesuri si semnificatii pentru lumea de dupa trezire, in ceea ce visez cand dorm sau cand sunt treaza. Nu de putine ori am fost in imposibilitatea de a desfasura firul unui vis, in momentele de lucididate care il urmeaza, fara alta metoda de lucru decat rememorarea scenelor, personajelor si senzatiilor din vis. Dar memoria nu e in orice situatie un instrument de incredere, de cele mai multe ori de amintim selectiv visele.  sau tinem minte “segmente” de vise.  Asa incat am dedus ca cel mai bun lucru pentru ca visele tale sa ramana mai multa vreme in atentia ta, este sa le construiesti voluntar si constient, urmand cativa pasi sau alegand cateva repere care te vor ghida in cautarea visului, atunci cand vrei sa-l “reasamblezi”. Nu, nu e vorba despre intelegerea lumilor paralele care trebuie sa fie foarte interesante si pline de surprize pentru un muritor oarecare, nu vreau sa expun tehnicile de visat invatate de Castagneta, e suficient sa stiu ca ele exista, iar practicile shamanice pe care i le-a predat Don Juan tanarului antropolog, nu sunt subiectul meu de investigat. Lumea vie din planurile indepartate ale existentei lucrurilor si fiintelor cu care eu nu traiesc, ma intereseaza mai putin. Vreau sa dau atentie acum doar viselor pe care eu le fac sa devina aievea, in mintea mea si, poate, in realitatea pe care mi-am construit-o in jurul dorintelor mele. E un aspect al teoriei mele: visatul trebuie sa fie util, sa ne aduca mai aproape de ceea ce vrem cu adevarat. Visatul fara evolutie a faptelor, chiar si imaginare, nu ne foloseste, nu-i asa?

Sa luam intai in calcul cauzalitatea sau motivatia visatului. Nimeni nu viseaza fara motiv. Visezi ceva ce ai nevoie, ceva ce te face sa-ti acordezi atentia intr-un plan pe care actiunea devine mai intensa, mai “reala” si mai interesanta. Asta cand visezi artistic. De exemplu, actiunea pe care vrei s-o desfasori tine de o dorinta ascunsa a ta, de un ideal poate sau de o aspiratie pe care o ai in sufletul si mintea ta, insa nu ai reusit inca sa o aduci in plan concret. Te gandesti – sa zicem – ca vrei sa ai o bicicleta, insa nu poti sa o cumperi acum, din motive pe care le cunosti, intelegi si accepti. Daca insa visezi la bicicleta ta, e usor apoi sa te vezi plimbandu-te cu ea in padurea de la cativa km de marginea orasului, pe care o stii destul de bine, poti sa iti imaginezi ca ajungi pana la mare cu biclcieta ta, ca faci ture in jurul unui lac si ca apoi pleci la munte si te dai pe o panta forestiera pana iti simti plamanii inundati de oxigen cu miros de cetina. E o viziune! Poti sa visezi la ea, dormind sau fiind treaz, stii ca lucrul asta te face sa-ti simti adrenalina alergand prin vene si ca dupa oboseala placuta care te va cuprinde la sfaritul fiecarui drum pe bicicleta, vei fi fericit si implinit. E o senzatie pe care o anticipezi. De care ai nevoie, care te alimenteaza si te proiecteaza in cea mai buna lume posibila pe care stii ca poti sa o creezi, doar pentru tine. Motivatia pentru visat e cautarea fericirii. Nu a unei fericiri dependente de fapte, oameni si lucruri, ci de capacitatea ta de a crea mental ratiuni si modalitati pentru implinirea aspiratiilor si dorintelor care te conduc pe o anumita directie in care actionezi urmandu-ti instinctul si rezonand la maxim cu perspectivele si aspiratiile tale de viata.

Cand visatul devine o alternativa, iti acordezi sperantele si posibilitatile  in realitatea pe care o doresti si pe care o determini din aproape in aproape, acumuland-o. Nu despre realitatea faptica, cotidiana vorbesc acum, ci despre realitatea ta mentala, produsul imaginatiei tale uneori, dar si al experientelor si trairilor pe care le-ai valorificat constient. E mai usor, sa zicem, sa ajungi undeva, daca ti-ai imaginat intai ca ai ajuns acolo. E o determinare pe care o poti constientiza pas cu pas, visand. E libertatea de a alege. De a-ti  constitui viata din dorinte care urmeaza o traiectorie virtuala pentru a ajunge sa creasca in mintea si sufletul tau, alegand apoi o oportunitate pentru a se transfera in plan fizic, cat de real posibil. Probabil ca nu toate visele se implinesc, dar tot ce visezi te duce mai aproape de ceea ce esti de fapt. De ceea ce cauti. Uneori visezi pentru exercitiu, iti apar in minte dorinte imposibile sau contradictorii, dar e o cale spre cunoastere pe care ai ocazia sa-ti intelegi nevoile si personalitatea, mai bine decat ai putea s-o faci alergand sa indeplinesti sarcini si sa obtii satisfactii imediate, din programul tau de viata consimtit sau dirijat de conventii, constrangeri si solicitari. Pentru ca in visele tale faci ce-ti place, ai ocazia sa comunici cu bucurie si cu incredere celorlalti cine esti. Sau cine ai vrea sa fii. Nu poti trai in vise, nici sa substitui realitatea imediata cu ele. Subconstientul, iarasi, joaca un rol important in “artificiile” visatului, deci poti avea oricand surprize. Poti sa devi altceva, sa ai “intrusi” in visele tale sau sa te deturnezi de la directia in care iti identifici placerile, bucuriile si implinirile. Dar fiecare incercare de-a visa te va duce cu siguranta mai aproape de elementul tau natural, de initierea ta in valorificarea potentialului de care dispui. “Elementele” din care esti construit, devin materia prima a viselor tale. Poti sa folosesti fiecare element in parte sau sa le cumulezi intr-o formula care-i va permite visului tau sa se transpuna in fapte. E un proces lent si anevoios, dar face parte din devenirea ta. Devi ceea ce vrei sa fii, facand ce stii ca-ti place si ce ai oportunitatea sa faci. Este posibil!

Cei mai multi dintre noi am visat sa fim cineva. Sa atragem atentia in jurul nostru, sa fim admirati si iubiti, pentru meritele noastre. Nu e o dorinta desarta. S-a demonstrat stiintific (cercetatorii britanici…) ca satisfactiile cele mai mari le ai din recunoasterea celorlalti, din recompensele pe care le primesti, etc. Totusi, in lumea noastra, tindem sa admiram mai putin, sa recunoastem indiferent si sa recompensam superficial meritele celuilalt. Asa incat vom astepta mult si bine. Pentru mine, visatul e o alternativa. Una mai buna decat incercarea de a multumi pe altcineva pentru a-l face sa ma admire si sa ma iubeasca. Incercati! E incredibil cat de multe lucruri poti afla despre tine visand.

If you…

Prima ninsoare

Intre apus si rasarit e doar o noapte

Peste care se-astern ganduri si vise instelate

Intre tine si mine

E un drum lung

Si multe himere pe care va trebui sa le-alung

Incet, dimineata s-a transformat

Intr-un nor intins

Si mana din vis devenind de neatins

Mi-am pus mana mea dreapta peste cea stanga

Rugand ochii aprinsi, din nou,

Sa nu planga

Apoi, prima ninsoare din an

S-a topit pe trotuar,

Ca visele unei curve batrane in budoar.

(21.01.2012, Bucuresti)

satul cel mai apropiat

Bunicul meu obisnuia sa spuna: “Viata e uimitor de scurta. Acum, in amintirile mele, ea este atat de condensata, incat cu greu mai inteleg, de exmeplu, cum se poate decide un tanar sa calatoreasca pana in satul cel mai apropiat fara sa se teama – facand abstractie de orice intamplare nefericita – ca pentru aceasta nu-i va fi nici pe departe de ajuns chiar durata unei vieti obisnuite, care se deruleaza fericit.” (Franz Kafka – Volumele Antume)

azi

Plimbare pe Calea Victoriei, cam cum faceau strabunicii mei pe la 1903. Cu Luca :)

catren

Dumnezeu ne-a lasat cel mai scump dar dintre toate:

Iubirea – jarul, lava -

Asa cum unor plante

Le-a dat otrava

(Omar Khayyam – Rubaiate)

1 ianuarie (sau 11 ani de singuratate)

Ziua de 1 ianuarie a fost in ultimii 11 ani o zi pe care am vrut s-o uit de fiecare data incercand, printr-o sfortare “supranaturala”, sa incep anul fara ea. O zi fatidica(!) –  as putea sa o descriu in fel si chip, n-am sa redau acum insemnatatea ei, ci doar am sa spun ca a fost o zi in care mi-am dat seama ca sunt singura intr-o lume pe care atunci o vedeam ostila si in care nu gaseam alt reper decat fulgii de zapada care se pornisera sa cada alene, intr-un dans pe care mi-as fi dorit sa il pot admira… atunci. Dar sa nu intram in detalii. Au trecut 11 ani. De la 1.01.2001 pana la 1.01.2012, o luuuunga si interesanta perioada in care am cunoscut oameni de tot felul, am trait povesti frumoase si am implinit vise, am facut descoperiri care mi-au schimbat viziunile si perspectivele, am regasit bucuria si simplitatea vietii, un dar pe care deseori nu stim sa-l pretuim cu adevarat. Ce-am invatat dupa aceasta lunga perioada de singuratate? Destul de multe, dar doar cateva dintre ele sunt asa de importante incat sa merite sa le impartasesc aici:

1. Oamenii nu trebuie neaparat intelesi, ci trebuie acceptati. Cand vrei sa-i ai in preajma.

2. Iubirea nu e ceva ce poti sa ceri, dar e ceva ce poti sa oferi.

3. Timpul nu le rezolva pe toate – cum se spune, el nu poate rezolva nimic. Doar noi singuri putem sa ne rezolvam problemele. Timpul ne ajuta sa uitam. Uneori este si un bun “vindecator”.

4. Nu tot ce iti doresti iti este si de folos.

5. Nu e suficient sa vrei foarte tare ceva ca sa obtii (cum spun cartile), poti obtine ceva cand iti doresti foarte mult si acel ceva e facut pentru tine. Uneori ceea ce iti doresti este al altcuiva si nu va putea fi al tau oricat de mult te vei zbate pentru asta.

6. Cand uiti cine esti, trebuie sa iti cauti proiectia pe harta cerului. Acolo vei vedea ca intre celelalte stele, steaua ta straluceste mai tare si te poate calauzi in drumul catre acasa.

7. Nu poti sa fii fericit daca nu uiti. Si cand nu uiti, trebuie sa ierti.

A mai trecut un an… Asa incep de obicei mesajele din perioada de sarbatori, listele cu promisiuni, inventarul realizarilor si al fotografiilor de calatorie, etc.. Eu spun: a mai trecut o zi de 1 ianuarie. Cu totul altfel si, fara urma de indoiala, am sa spun ca a fost cea mai frumoasa zi a mea de 1 ianuarie. Poate cozonacul a fost de “vina”…

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.