story of a life (or a life time story)

let him go…

lasagna time!

mama miaaaa! …I did it again! :D

penne cu ciuperci si sos gorgonzola “al forno”

Am zis ca macar o zi pe saptamana ar fi dragut sa mancam paste, mai ales ca lui Luca ii plac foarte tare si mie imi e foarte usor sa le gatesc ;)

Aseara am facut, prin urmare, penne in cuptor. Astea se fac asa:

- se iau pennele si se fierb (de regula penne rigate – 10-11 min., al dente) in apa cu sare si cateva picaturi de ulei, apoi se scurg in strecuratoare si se rastoarna peste sos, in tigaie.

- in timp ce fierb pastele, facem sosul alb (nu ne ia mai mult de 10 min., daca avem deja ingredientele pregatite). eu am pus asa: ciperci taiate feliutze, sunca slaba taiata cubuletze/fashii, branza mucegaita (de regula gorgonzola, dar se poate alege orice), pesto de busuioc, ceva verdeturi “de Provence” (eu iau din borcanel, macerate in ulei, ca sunt mai bune decat alea uscate), ustoroi, piper si sare, smantana.  usturoiul se pune primul in tigaie, intr-o lingura de ulei de masline (sau floarea soarelui). se lasa 1 min. pe foc pana cand incepe sa sfaraie, apoi se adauga ciupercile si sunca si inca o lingura de ulei. se amesteca in continuu. mai lasi 5 min. si adauga verdeturile si pesto, sarea si piperul – dupa gust. la sfarsit, branza mucegaita. dupa ce aceasta se topeste complet, se adauga 3-4 linguri mari de smantana (NU acra!), apoi se da de pe foc. se amesteca bine sosul, pana s-a incorporat de tot smantana.

- dupa ce se amesteca pastele cu sosul, se mai adauga bucatzele de branza de burduf, ricotta, granna padano, ce ai prin casa. eu am pus burduf, dar nu maturata. se rastoarna pastele cu sos cu tot in forma de cuptor, apoi se sparge un ou, se bate bine si se arunca peste paste. deasupra presaram putin parmezan ras (sau orice alta branza uscata, de ex. cascaval vechi de oaie).

- se lasa la cuptor 5 minute (cuptorul incins bine in prealabil), apoi se scoate si se serveste imediat. cu vin alb, pentru adulti ;)

The Challenge of Marriage

“The ability of men and women to regard each other as human beings and not as mere sexual objects is often thwarted by apparently unwelcome sexual desire. Thus assailed, we are inclined to regard ourselves as the poor victims of untamed nature. Consequently, sex in itself seems a danger – a savage power threatening our culture and social relationships. It is not easy to realize that sexuality actually never arise against the interests of its so-called victim. The victim’s intentions, indeed, are sometimes antisocial and often directed against the opposite sex. But sexuality itself it is not threat; it is mearly a tool.But why are we always so apprehensive of sex – so easily irritated and disturbed by it? To young children sex causes no embarrassment. It is just because they are unaware of it? And must free sex expresion imply indecency? A carefoul observation of the sexual development and the establishment of the concept of sex in the child leads to an understanding of the mechanism of shame and sin, as does the sociological analysis of customs and habits in certain human societies.”(Rudolf Dreikurs, MD)

would you mind?

oglinda oglinjoara cine-i cea mai frumoasa din tara?

Toate fetele cred ca sunt frumoase si nu-si doresc decat admiratia, recunoasterea si confirmarea celor din jur (mai putin cele complexate, care se trateaza separat, ca-s patologice). Mai toate vor sa fie printese, regine, zane sau actrite si-si construiesc (sau preiau?) un model de frumusete din arehtipuri si modele cunoscute din carti, filme, reviste si TV, dar asta doar pentru ca estetica lor sa corespunda cat mai mult cerintelor din mediu.  In final, privindu-se prin ochii privitorilor, femeile ajung sa fie multumite de imaginea pe care au creat-o. Dar nu au, totusi, certitudinea frumusetii lor.

Deja depasita de valorile lumii moderne, paradigma “frumusetea vine din interior” are un iz nostalgic si efemer. Ca si cum frumusetea e ea acolo undeva, ingropata in adancul unei fiinte, da’ cine mai sta sa o caute in zilele noastre, cand oamenii au atatea lucruri de gasit si mult prea multe posibilitati de irosire a timpului? Pentru multa lume frumusetea a devenit o necesitate, un scop sau un mijloc. Femeile nu mai sunt frumoase “by default”, ci ele trebuie sa fie frumoase, pentru ceilalti mai ales.
Ma uit in jur si caut sa deslusesc ce inseamna o femeie frumoasa. Dincolo de aspectul ingrijit, simetric, de formele perfecte, de mastile, machiajul si zambetele asortate pe care le poarta, femei frumoase cu adevarat vad destul de rar. Multe dintre ele mi se par frumoase pana cand ajung destul de aproape incat sa inteleg ce vor ele sa comunice. Tot mai multe femei au inteles ca trebuie sa fie frumoase din cauza exceselor care s-au produs in societatea moderna, a libertatilor si emanciparii pe care – sa zicem – ne-am asumat-o. Femeile destepte au inteles ca nu vor ajunge prea departe daca nu sunt si frumoase. Cele culte au gasit lumea actuala complet dezinteresata de profunzimea intelectului lor, iar cele virtuoase au inteles ca oamenii isi pot ierta foarte usor greselile daca intra in magazinul potrivit (si cardul lor bancar nu e inca pe minus). Asa ca, de ceva timp, toate femeile sunt preocupate in mod deosebit de aspectul lor exterior, de ceea ce le reprezinta cand se expun privirilor. Desigur ca frumusetea va sta in continuare in ochii privitorului si fiecare pereche de ochi are alte criterii de evaluare. Perceptia vizuala este cea mai puternica la om, iar modul in care se exploateaza acum frumusetea, ne face sa devenim extrem de exigenti si selectivi.

Sunt multe lucuri care definesc frumusetea unei femei. Totusi, ce face o femeie sa fie frumoasa nu este de multe ori un amanunt, ceva ce poate nu ai vazut de prima data, o sclipire sau un gest pe care il expima cu tot corpul ei, cu naturalete si un soi de timiditate in acelasi timp? Frumusetea nu inseamna oare mai mult decat un corp si un chip perfect? Adica, estetic, te poate “convinge” ca e frumoasa o femeie care nu are dimensiunile ideale si formele fetzei incadrate si “retusate” perfect? Eu nu stiu…, am privit multe femei, de la cele foarte sigure pe ele, care-si etaleaza frumusetea ca pe un fruct copt pe care toata lumea si l-ar dori, la cele care investesc mult timp si resurse pentru a deveni frumoase, dar vad tot mai putine femei care sa exprime frumusetea in forma pura.

M-am uitat la mine, de multe ori, prin ochii celor care m-au vazut cel mai de-aproape. Prin ochii barbatilor care m-au placut. Multi dintre ei au gasit ca sunt o femeie atragatoare. Cel mai des am auzit ca ma plac ptr. ca sunt sexy, inteligenta, am simtul umorului, stiu sa socializez (sa ma distrez), ma preocupa multe lucruri din multe domenii ale vietii, sunt buna bucatareasa si am un corp bine construit. Sau alte chestii asemanatoare… Dar nu stiu cati m-au placut pentru ca sunt frumoasa. Mi-am dat seama ca pe mine nu ma preocupa sa fiu frumoasa, pentru ca de multa vreme nimeni nu a avut nevoie de asta. Poate ca sunt sau poate ca nu sunt, dar …cred ca am ramas printre putinele femei care nu si-au dorit atat de tare sa afle asta. Poate pentru ca am mai imbatranit cu un an, sa zicem (si o saptamana), m-am gandit sa redescopar ceva frumos la mine. Sa ma privesc in oglinda, cum ar veni. Pentru ca sunt aproape sigura ca in oglinda mea o sa vad cel mai bine… Si doar pe ea pot s-o intreb: oglinda oglinjoara, cine e cea mai frumoasa pe interior si exterior din tara?

fly!

cata energie poate sa aiba Boss!

I need a man. a boss!

de dragul marii…

…am plecat la mare.  nu stiu, dar mi-era un dor de ea, mamaaaa! cand am ajuns pe plaja, m-am dus sa o salut si am dat de o fatza cunoscuta, la malul ei, cu barba si cu zambet larg, de zile mari. o zi ca 1 mai, sa zicem. mi-a placut. m-a strigat, “cria?” si mi-am amintit ca venisem acolo pentru ca tanjeam sa revad ceva cunoscut, familiar. am bagat doua degete in primul val care mi-a ajuns la picioare si am simtit fiorul ei rece. marea mea nu e tot timpul calda, mi-am amintit, dar e mereu primitoare. chiar si in vremuri grele.

pe urma am ajuns sa ma prind in valtoarea aia de pe drumul de la sosea la nisip, fara sa imi fac nici un fel de ganduri. de fapt, mi-am lasat gandurile acasa si am vrut sa petrec 2 zile cu ea, cu marea mea, fara griji. n-am apucat sa stam prea mult impreuna, caci valul de oameni dinspre si spre ea era nestavilit.

concluziile dupa primul drum la mare de 1 mai dupa multi ani si dupa multa asteptare (o iarna intreaga!):

- oamenii nu sunt ce vor ei sa para ca sunt, cu cat se straduiesc mai mult, cu atat se pierd mai mult in decorul artificial.

- ciorba de potroace trebuie mancata repede, cat e calda inca, nu e ca marea, care si rece arata si miroase minunat. o ciorba racita se incalzeste greu in perioade cu intemperii.

- drumul e calea spre cunoastere. cu cat mergi mai mult, cu atat vei afla mai mult.

- nimeni nu e vinovat pentru esecurile personale, trebuie sa fii pregatit sa si pierzi. intotdeauna exista o posibilitate care nu exclude …cealalta posibilitate, doar o diminiueaza.

- mie soarele in exces nici nu-mi place, …recunosc ca nici ploaia in exces. in general excesele ma deranjeaza. mai ales la altii :) )

- sunt momente in viata cand un barbat trebuie sa faca ce trebuie sa faca un barbat. si o femeie sa spuna “nu”.

- ma atrag fiarele ca un magnet! …nu mai vreau plastic.

- daca stii sa negociezi cu o bozgorita, iti da voie sa fierbi chiar un ibric cu apa!

- piratii nu mai sunt ce au fost odata…

am primit cateva poze, asa ca cer voie pe aceasta cale sa le pun aici, spre amintire :)

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.