my storehouse

Mi-am amintit astazi de femeile curajoase din familia mea. Pentru ca viata bate filmul si in familia din care vin s-au nascut cateva femei curajoase, m-am imaginat la inceputul secolului trecut, incercand sa traiesc viata pe care o traiesc acum… Strabunica a ramas vaduva pe cand avea 30 de ani, a trebuit sa-si faca un trai si sa creasca (singura) 5 copii. Toti au fost la scoli si au lasat in urma lor ceva de care sa ne amintim. Bunica, fata fiind, a trecut prin “pustiul” de dupa razboi. Scolita la Bucuresti la pensionul de surori medicale (patronat de catre Regina Maria), manata in lupta pentru eradicarea unor boli cumplite de catre o generatie de medici de sacrificiu pe care i-a urmat fara ezitare, a avut o viata “pe muchie de cutit”, de-o parte a muchiei – sotul si copiii, de alta – miile de bolnavi pe care ea si detasamentul de medici si surori din Spitalul de Boli Infectioase incercau sa-i salveze. Cei 4 copii i-au adus bucurii si satisfactii, dar si deznadejde. Pe unii i-a putut ajuta, pe altii nu. Au urmat 2 matusi curajoase, apoi o verisoara. Una a luat viata de la capat cu 3 copii mici (tripleti) in brate, una s-a dus intr-un capat de tara ca sa isi urmeze sotul pe care l-a sustinut si ajutat in munca lui de “taur la glie”, alta a fost sotie de sef mecanic (navigator pe mare) si mama devotata, vaduva la 40 de ani. Ele spun ca eu le urmez. Ca poate am avut mai mult curaj decat le-a trebuit lor, …dar asta e discutabil. Eu am si o doza eficienta de nebunie.

Astazi vreau sa dau un exemplu. Din filme. Fete curajoase au existat tot timpul. In istorie ele au murit de tinere . Fie erau arse pe rug, fie se accidentau brusc si terminau socoteala la fel de repede ca barbatii curajosi: mureau la datorie. Putine au avut sansa sa traiasca mult si au devenit fete batrane. Pentru ca barbatii nu pretuiesc femeile prea curajoase pe langa casa. Despre una din povestile astea povestesc fratii Cohen intr-unul din cele mai reusite filme ale anului 2010: True Grit. Trebuie sa recunosc ca Jeff Bridges m-a impresionat mai mult decat o facuse in “Crazy Heart” (2010), iar lui Matt Damon i-am dat inca o data creditul maxim pentru un gen de film in care nu a mai jucat (decat intr-un rol secundar, in 1993, in “Geronimo”) si care a fost o revelatie pentru mine. Dar nu despre ei vreau sa povestesc, desi multe ar fi de spus. …de ce, de exemplu, lucrurile pot fi atat de transhante pentru un “copoi batran” si diferenta intre viata si moarte o face uneori o simpla virgula sau un cal  rasturnat pe o anumita parte, iar pentru un “ogar tanar” sunt intotdeaua atatea intrebari de raspuns inaintea unei decizii sau a unei actiuni decisive? despre asta am eu o teorie, poate o voi dezvolta candva. Acum vreau sa dau toata atentia fetelor curajoase. Adica sa va spun despre Mattie Ross, fata care a pornit prin salbaticie, a trecut prin incercari pe viata si pe moarte (cu care fetele nu sunt obisnuite), a invatat bancheri si talhari sa negocieze la sange, a tras cu pistolul cu intentia de a omori un om, desi nu mai impuscase pe nimeni vreodata, toate astea cu un singur scop: sa isi razbune tatal ucis miseleste de catre un fost angajat betiv si neispravit. Daca tatal ei ar fi putut sa o vada, cu siguranta temerara ei aventura alaturi de cei doi barbati angajati sa vaneze raufacatorii, ar fi ajuns deja pana acum o legenda in lumea celor drepti. O fata ca toate celelalte, asa a aparut la inceputul filmului, cu o rochie neagra lunga, fara ifose, excese de superioritate sau emancipare feminina precoce. Toata faptura ei, de la bocanci pana la zambetul candid si coditele impletite, infatisa o decenta si simplitate cum rar mai vezi in ziua de azi. Mattie (de fapt fratii astia Cohen) n-a facut niciodata vreun exces, desi faptele ei au fost de la inceputul filmului exceptionale(!) Bunul ei simt, umanitatea, compasiunea, discernamantul, inteligenta ei, altruismul si curajul iesit din comun, au facut-o cel mai indragit personaj al anului 2010 pentru mine. Barbatii – cei din film macar – sunt eroi by default, adica te astepti ca ei sa fie curajosi, sa se bata cu aia rai si sa-i rapuna, sa duca la bun sfarsit o misiune, etc. Dar ea? o Fata de 14 ani…? greu de crezut ca ar putea face fatza unei astfel de provocari. Sa aduca in fata judecatorilor un criminal, sa-l caute intr-un tinut rau famat si fara sa cunoasca nimic despre locurile pe unde avea sa calatoreasa in urmarirea asta, sa suporte compania unor serifi care nu reusesc sa se inteleaga intre ei nici 5 minute, desi au un scop comun si o misiune de indeplinit, …eh, fetele astea! Cand isi pun ceva in cap, nu le mai opresti. Doar ca, in cele din urma, cand ce a fost pus in cap s-a rezolvat, ele raman singure. Si pentru ca m-am mai “lovit” de intrebarea asta de cateva ori in ultimul timp, am reusit sa gasesc impreuna cu Mattie un raspuns rezonabil. Asadar…, de ce fetele curajoase raman singure? Pai nu au timp de dragoste si alte prostii, spune Mattie, pentru ca sunt atatea de facut, atatea probleme de rezolvat (pe care numai fetele curajoase le pot rezolva), incat timpul se umple prea repede si viata ajunge la capatul celalalt dintr-o data. Fetele curajoase raman fete batrane, dar ele nu isi dau seama ca au imbatranit. Pentru ele batranetea e un moft, nu au timp nici de ea. Asa ca atata timp cat mai avem inca un strop de curaj si de indemn de a merge inainte pe calea pe care ne-am ales-o, sa nu ne oprim inca, fetelor!