my storehouse

M-am tot gandit ce sa-ti spun si cum sa-ti spun ca sa nu sune sec si repetitiv. “O sa fie bine” aud tot timpul in filmele americane.  Nu stim niciodata cum apare sau dispare binele asta, e si el relativ si imprevizbil. Cred ca si lui Mate i-au spus ca “o sa fie bine”, la fel Sobolanului. Si a fost si bine si rau. M-a durut disparitia lor mai mult decat multe ori cand mi-au disparut rude apropiate din viata. Tu si ei, toti adica, mi-ati fost mai apropiati decat orice alta familie pe care as fi putut-o avea. Nu stiu daca am spus pana acum cat pretuiesc casa asta a noastra. Didine care s-au transformat in unchi si frati si surori. (iar o sa ma bombane mate… de unde e el acuma:).

La spital ti-ai spus clar punctul de vedere, asa ca nu imi fac grji ca n-or sa te asculte acolo si n-or sa te trateze corespunzator.  Ma rog doar sa nu fie vreunul din medici intr-o proasta dispozite sau pasa “criminala”, sa-si faca toti treaba cum trebuie si sa nu se atinga de carotida cand ajung la tiroida ta, ca mama dracu’i ia! Altfel, toate spiritele bune, Eloah si ingerii din ceruri sa fie cu tine, sis!

Eu sunt pe drum si o sa mai fiu o vreme, asa ca o sa-ti mai povestesc cand pot si cum pot cum e cu vacile olandeze si restul. P-alea nemtesti le stii tu mai bine. Abia astept sa imi trimiti poze cu rochia de bal si sa imi povestesti cum i-ai lasat si pe vienezi cu gura cascata fentand valsul bunelor maniere in buricul targului.

Damne ajuta!