ianuarie 21, 2012 la 9:50 am (cria's garden, places of mine, starea natiunii)
Intre apus si rasarit e doar o noapte
Peste care se-astern ganduri si vise instelate
Intre tine si mine
E un drum lung
Si multe himere pe care va trebui sa le-alung
Incet, dimineata s-a transformat
Intr-un nor intins
Si mana din vis devenind de neatins
Mi-am pus mana mea dreapta peste cea stanga
Rugand ochii aprinsi, din nou,
Sa nu planga
Apoi, prima ninsoare din an
S-a topit pe trotuar,
Ca visele unei curve batrane in budoar.
(21.01.2012, Bucuresti)
ianuarie 19, 2012 la 11:20 pm (occasionally thinking, people of mine, starea natiunii)
Bunicul meu obisnuia sa spuna: “Viata e uimitor de scurta. Acum, in amintirile mele, ea este atat de condensata, incat cu greu mai inteleg, de exmeplu, cum se poate decide un tanar sa calatoreasca pana in satul cel mai apropiat fara sa se teama – facand abstractie de orice intamplare nefericita – ca pentru aceasta nu-i va fi nici pe departe de ajuns chiar durata unei vieti obisnuite, care se deruleaza fericit.” (Franz Kafka – Volumele Antume)
ianuarie 15, 2012 la 3:37 pm (bucharest calling, home, pictures, starea natiunii)
Plimbare pe Calea Victoriei, cam cum faceau strabunicii mei pe la 1903. Cu Luca 
ianuarie 14, 2012 la 9:32 am (love, people of mine, starea natiunii)
Dumnezeu ne-a lasat cel mai scump dar dintre toate:
Iubirea – jarul, lava -
Asa cum unor plante
Le-a dat otrava
(Omar Khayyam – Rubaiate)
ianuarie 8, 2012 la 8:03 pm (bucharest calling, occasionally thinking, starea natiunii)
Ziua de 1 ianuarie a fost in ultimii 11 ani o zi pe care am vrut s-o uit de fiecare data incercand, printr-o sfortare “supranaturala”, sa incep anul fara ea. O zi fatidica(!) – as putea sa o descriu in fel si chip, n-am sa redau acum insemnatatea ei, ci doar am sa spun ca a fost o zi in care mi-am dat seama ca sunt singura intr-o lume pe care atunci o vedeam ostila si in care nu gaseam alt reper decat fulgii de zapada care se pornisera sa cada alene, intr-un dans pe care mi-as fi dorit sa il pot admira… atunci. Dar sa nu intram in detalii. Au trecut 11 ani. De la 1.01.2001 pana la 1.01.2012, o luuuunga si interesanta perioada in care am cunoscut oameni de tot felul, am trait povesti frumoase si am implinit vise, am facut descoperiri care mi-au schimbat viziunile si perspectivele, am regasit bucuria si simplitatea vietii, un dar pe care deseori nu stim sa-l pretuim cu adevarat. Ce-am invatat dupa aceasta lunga perioada de singuratate? Destul de multe, dar doar cateva dintre ele sunt asa de importante incat sa merite sa le impartasesc aici:
1. Oamenii nu trebuie neaparat intelesi, ci trebuie acceptati. Cand vrei sa-i ai in preajma.
2. Iubirea nu e ceva ce poti sa ceri, dar e ceva ce poti sa oferi.
3. Timpul nu le rezolva pe toate – cum se spune, el nu poate rezolva nimic. Doar noi singuri putem sa ne rezolvam problemele. Timpul ne ajuta sa uitam. Uneori este si un bun “vindecator”.
4. Nu tot ce iti doresti iti este si de folos.
5. Nu e suficient sa vrei foarte tare ceva ca sa obtii (cum spun cartile), poti obtine ceva cand iti doresti foarte mult si acel ceva e facut pentru tine. Uneori ceea ce iti doresti este al altcuiva si nu va putea fi al tau oricat de mult te vei zbate pentru asta.
6. Cand uiti cine esti, trebuie sa iti cauti proiectia pe harta cerului. Acolo vei vedea ca intre celelalte stele, steaua ta straluceste mai tare si te poate calauzi in drumul catre acasa.
7. Nu poti sa fii fericit daca nu uiti. Si cand nu uiti, trebuie sa ierti.
A mai trecut un an… Asa incep de obicei mesajele din perioada de sarbatori, listele cu promisiuni, inventarul realizarilor si al fotografiilor de calatorie, etc.. Eu spun: a mai trecut o zi de 1 ianuarie. Cu totul altfel si, fara urma de indoiala, am sa spun ca a fost cea mai frumoasa zi a mea de 1 ianuarie. Poate cozonacul a fost de “vina”…
decembrie 29, 2011 la 11:45 am (cria's garden, occasionally thinking, people of mine, places of mine, starea natiunii, Uncategorized)
De multe ori asociem transformarile cu ceva nedorit, neasteptat si ireversibil. Multora nu le plac schimbarile… Mai ales la altii. Cand spun “X s-a schimbat”, de obicei se gandesc la “nu mai e asa bun ca inainte”. Adica s-a schimbat in rau. Pentru multi, schimbarea e o forma de aversiune impotriva semenilor, a mediului sau a “politicilor” culturale si morale corecte. Nu ne plac oamenii schimbati. Ne ridica probleme!
Pentru ca sa te schimbi inseamna sa evoluezi, intr-o forma sau alta, orice transformare in viata iti aduce o serie de incercari, oportunitati, confirmari, necunoscute, plus inca multe probabilitati care tin de “anatomia” fiecaruia. Eu cred ca cel mai greu (ca e greu!) nu e sa te schimbi – cand vrei sa faci asta – ci sa intri in contact cu oamenii pe care ii cunosti (deja) sau ii vei cunoaste, dupa ..transformare. Orice schimbare se face cu un consum consistent de energie. D-aia nici nu poti sa o faci decat cand simti ca ai surplusul asta de energie, adica doar cand TU decizi. Insa pe langa energie, mai ai nevoie si de un impuls, ceva care sa-ti confirme ca nu vei cosuma energia aia degeaba. Cand stelele sunt de acord (intre ele), vei putea beneficia de impulsul asta din Universul in care totul este aranjat cum trebuie, la nivel galactico-atomic(!) Sau, ca alternativa empatico-cognitiva, ai putea primi impulsul asta de la o persoana din anturajul tau care dispune de energie cinetica suplimentara (actiune-reactiune). Tot ce trebuie sa faci este sa te imaginezi deja …in partea celalata. Sa vezi unde vrei sa ajungi, chiar sa simti ca esti acolo!
N-am scris demult aici… Nu e important ca nu am scris, doar de ce nu am scris. Si pentru ca nu priveste pe nimeni altcineva, nici n-o sa pomenesc despre acest motiv. Daca veti vrea sa mergeti cu mine mai departe, o sa-mi faca placere sa va astept. See you on the other side!
decembrie 21, 2011 la 8:16 am (holidays, home, people of mine, starea natiunii)
as vrea, daca se poate, sa treci pe la noi sambata seara (mai tarziu, ca nu am timp sa fac bradul decat dupa 9 pm asa…) si sa nu “inghesui” in sacul ala al tau prea multe dulciuri, stii ca noi avem o dieta sanatoasa si de obicei ne facem singuri dulciurile, in casa. Ma rog, daca gasesti niste bomboane Mon Cherry, sau Raffaelo sau Merci – nu refuz, da’ atat. Merci!
Am zis ca anul asta pot sa-ti cer si eu ceva, ca am fost destul de cuminte, dealtfel eu cred despre mine ca sunt cu minte – generali spiching – da’ uneori fac si prostii (mai mari, mai mici – ca nu stiu dinainte, doar dupa ce se intampla le clasific) si atunci cred ca nu mai merit cadouri, da’ cum spuneam, anul asta nu am facut aproape nici una, ba dimpotriva, cred ca am fost mai cu minte-n cap ca de obicei. Prin urmare, cred ca merit. Uite ce:
- un set de tobe pentru Harley (as vrea sa fie de-alea cu zgomot plin, nu sec si spart, ci sa sune cam cum suna alea ale lui Buiaka), de preferat hand made, ca am eu o idee(!)
- un ghidon baby-apehanger cu tot cu “accesorii” (cabluri adica si tot ce e nevoie ptr. prinderi), pentru ca asta al ei (stock) e cam prea in fatza si imi dauneaza la coloana vertebrala, in pozitia in care stau in sa.
- crashbar-uri pentru ca vreau sa protejez motorul (si mai ales pe mine!) in caz de impact, cazaturi, lovituri, etc.
- as mai vrea o casca open face pe care sa o aerografiez.
- imi trebuie un artist care sa imi faca desenul pe rezervor si aripile lui Flash (care va face desenul si pe casca)
- mai vreau o geaca de piele, ceva mai usoara, pentru ca nu mai pot umbla cu gecile mele textile pe Harley, deh! stric firma
Cred ca asta e tot, restul, daca e, pot sa-mi cumpar si singura. Daca e greu sa aduci toate astea acuma in sac, sa stii ca eu pot sa mai astept. Du-te la ceilalti copii intai, du-le ce ai de dus si eu te astept sa vii cand te intorci…
Si-ti multumesc ca nu m-ai uitat niciodata. Esti un mos de treaba. Sper sa traiesti vesnic
cu drag, Cria
noiembrie 23, 2011 la 8:10 am (motociclism, people of mine, ridings, starea natiunii)
’66 (or what I like in a man)
noiembrie 13, 2011 la 6:19 pm (cria's kitchen, home)
Piept de pui cu sos de mustar si smantana:
tai pieptul de pui in bucati mari (jumatati) si il pui la “aromat” cu o pasta preparata din ulei de masline, rosmarin, faina de mustar, sare & piper, o lingurita de zeama de lamaie, 5-6 stropi de sos de soia, apoi sa lasa in frigider cel putin o juma’ de ora. cureti 4-5 cartofi si se taie in felii de 1/2 cm, o ceapa mare o tai rondele, apoi asezi intr-o tava de metal straturi succesive de ceapa si cartofi, presari rosmari, sare, piper, apoi torni apa in tava cam cat sa ajunga la jumatatea umpluturii. pui tava pe foc acoperita cu folie de aluminiu si o lasi cat sa dea in clocot si inca 10 min. peste. amesteci 2-3 linguri de smantana in sosul din tava, presari ceva cascaval ras pe deasupra, apoi o bagi in cuptor ptr. inca 20 de min. in timp ce cartofii stau in cuptor, incingi 2-3 linguri de ulei intr-o tigaie mare, scoti bucatile de piept de pui din frigider si le asezi una langa alta in tigaia incinsa. le intorci cu grija pe partea cealalta, dupa 10-12 min., dupa ce s-au rumenit bine. peste inca 5-10 min., pui in tigaie o lingura de capere, o lingurita de mustar cu boabe in el, 2 catei mari de ustoruri stalciti, cateva ace de rosmarin si o ceasca de vin alb. apoi arunci in sos 2 linguri mari de smantana si amesteci bine sa se intrepadrunda aromele. sarezi si piperezi dupa gust si-i gata. scoti cartofii din cuptor si servesti totul imediat. cand am chef, mai pun langa garnitura de cartofi si cateva buchete de brocolii, asa pentru culoare. delicios!
|
Un Bocanc In Gura (acasa la sis) Moftul de seara fuckyouverymuch – daily photo vinuri povestite Pinup Girls Mongolia lui Mihai jack is here from Luka, my love Badass Fat Bob
