Astazi am avut o invitatie la cina. L-am luat pe Herr cu-cu de brat si am plecat cu voie buna catre locul faptei. Nu pe jos, a venit cineva sa ne ia cu masina, sunt vreo 15 km totusi de mers pana la Wendlands. Drumul in masina a fost linistit, din 4 pasageri si un sofer nu stiu daca au schimbat toti cate o replica unul cu altul. A fost mai bine asa, …aveam sa-mi dau pe urma seama ca intre persoanele de fata, tacerea e cuvantul de legatura.
Am ajuns si am fost intampinati cu un zambet familiar de catre stapana casei, o doamna. Masa era frumos aranjata, tot serviciul de masa era in nuante de verde cu alb, pahare de vin de cea mai buna calitate, pahare de apa si restul. Ne-am asezat intai in living, am facut conversatie usoara si am baut un liqeur. Cei mai in varsta Wendlands mi-au povestit cum au vizitat ei Romania in 197… si ce le-a placut atunci mai tare (Bucurestiul!), apoi m-au intrebat despre ce faceam eu inainte in Romania si cum de m-am hotarat sa-mi schimb viata/profesia, sa vin aici, sa-mi las copilul acasa, …etc. Le-am povestit pe scurt cum stau lucrurile, fara sa intru in amanunte pesonale. Evident ca s-au intrebat daca am un barbat acasa (casatorita?) si apoi au schimbat subiectul imediat ce au aflat ca n-am. Am discutat apoi despre vreme, pana s-au pus bucatele pe masa. Meniul a fost de exceptie! Niste rulade din friptura de vita cum n-am mai mancat inainte, iar desertul foarte tentant (desi imi propusesem sa nu mai manac, ma tineam deja cu mainile de burta…, n-am rezistat ispitei!), ceva ce iarasi nu am avut ocazia sa gust. Dupa liqeur si vin si rom-ul din desert, a urmat un rachiu, nu stiu din ce era facut anume, dar avea culoare interesanta. Eu l-am evitat. Insa nu si cei doi Wendlands, tatal si fiu. Din combinata mai sus amintita s-a pornit o discutie tematica aprinsa pe care eu a trebuit s-o mediez oarecum, in sensul ca eram fix la mijloc, adica la jumatatea distantei – la masa – dintre cei doi. Ar trebui sa descriu personajele macar in trecere, ca sa intelegeti cam cum m-am distrat eu in seara asta, dar mi s-a facut chef de-o tigara, asa ca aman subiectul si rezum tematica: batranul om de stiinta (biolog) si fiul profesor si liberal dupa convingeri s-au luat la “hartza” pe tema asigurarilor sociale, mai precis serviciile medicale din sistemul de asigurari existent. Revin! ca a fost prea misto disputa sa nu o scriu (altfel, s-ar putea sa o uit…). Asa, cel tanar si-a aprins pipa si a deschis inca o sticla de vin (rosu) in timp ce desertul era adus de la rece pe masa. Herr cu-cu a declarat ca el nu mai are nici nu gand si ca nu e dispus sa participe la discutie, oricare ar fi subiectul, dar mai ales ca se prefigura o contradictiile “stiintfica” intre generatii. Wendlandul batran si-a exprimat transant nemultumirea vis-a-vis de politica actuala a partidului democrat (in putere aici) care defavorizeaza generatia celor care au luptat in razboi (WW2) si au suferit ptr. tara si popor, sacrificandu-se pentru binele natiunii, una superioara bineinteles. Trecand peste introducerea (interesanta dealtfel) pe care cercetatorul biolog a nuantat-o in special pornind de la relativitate si alunecand apoi in domeniul nutritiei si al starii de sanatate a populatiei (aia trecuta de 75 de ani), am ajuns, fara sa ne propunem (unii intre noi) la greselile istorice ale guvernarii germane de dupa al doilea razboi mondial. Fiul n-a fost de acord ca lobby-ul politic al democratilor a generat situatia critica in sistemul medical actual, motivul fiind, dupa parerea lui, imbatranirea populatiei. Cand s-au pus bazele sistemului de asigurari care a functionat timp de decenii destul de bine (in valoare absoluta), populatia tanara si muncitoare era majoritara, acum piramida demografica s-a rasturnat cu susul in jos (respectiv varful ei e la baza) si e normal ca sisteml sa fie depasit si sa nu faca fata cerintelor actuale. Batranul, pe de alta parte, e convins ca asta e “lucrare” facuta de companiile de medicamente care castiga enorm din vanzari si ca situatia e intretinuta actualmente de lipsa unor masuri de solidaritate sociala care au fost eliminate din sistem odata cu cresterea puterii economice si diferentierea generatiilor post-razbel, pe baza de profit. O generatie de sacrificiu! asa considera omul de stiinta generatia din care face parte. Eu, incercand sa fiu neutra, i-am explicat biologului ca fiecare generatie are ceva de sacrificat si ca nu exista oricum dreptate pe lume si nici sisteme perfecte. Apoi am incercat sa-i induc cumva, in spiritul stiintei exacte, ideea ca banii sunt in fond niste cifre si ca toate decizile se iau pana la urma matematic, contabiliceste, mai precis. Fiul a fost de acord ca nu exista o solutie de moment si ca va trebui sa treaca timp ca sa se perfectioneze un sistem medical trainic si corespunzator piramidei asteia rasturnate. Timp pe care noi, desigur nu-l avem, au declarat firesc ambele parti. Batranul a devenit nervos, asta pentru ca sotia lui, mama bioloaga (si ea) are o boala cronica care trebuie tratata scump. Asigurarile medicale nu acopera decat o parte din costuri, desi in urma cu zeci de ani, le acopereau integral. Ceea ce e deja un motiv de nemultumire permanenta pentru batranul pensionar. Fiul isi iubeste mama (pe amandoi parintii dealtel) si ar fi vrut sa o poata ajuta cu medicamentele, operata si restul, dar bugetul familie nu permite… Asa ca scapa cine poate! La coltul opus de masa, fata in fata cu batranul om de stiinta, statea fiica profesorului, studenta, profesoara in devenire si ea. E tanara, dar stie deja destule. Si despre razboi, si despre economie, dar mai ales despre bani. Stie ca ea cand o sa munceasca o sa plateasca taxe destul de mari ca sa sustina sistemul social care trebuie sa-si faca in contnuare datoria fata de generatia care a trait razboiul si cele de dupa. Doar ca acestia au devenit tot mai multi, cu fiecare an ce trece, din ce in ce mai multi pensionari si oameni care nu mai muncesc, ca nu mai vor ei. Si stie ca sunt vreo 2 generatii care dupa anii 60 n-au procreat, ca in epoca hippie copii nu-si prea aveau locul (tocmai aparusera anticonceptionalele). Deci mai putini oameni activi in secolul 21, asa a iesit la carti. Nici ea nu e de acord ca acum sa plateasca generatia ei (tanara) taxe coplesitoare, din spirit de solidaritate …cu o generatie care refuza sa dispara (pentru ca aici calitatea vietii e ridicata si asta a condus la longevitate, nu?). Se pare ca tot evreii sunt de vina. Aveam ceva indoieli, dar pana la final mi-a fost clar, poporul german este mereu deasupra, in viziunea omului de stiinta. Numai ca n-a trait Hitler destul! Domnul savant a fost ranit pe front de 3 ori, era tanar, a supravietuit. La fel si convingerile lui naziste(!) Nu as fi banuit ca e manat de sentimente profunde, dar cand mi-a declarat sincer si cu glas rasunator ca “ei”, adica garda nationalista a facut totul ca poporul german sa depaseasca perioada de reconstructie de dupa razboi si apoi sa o ia de la capat cu implinirea idealurilor marete, mi-am dat seama ca stau in dreapta unui fost fascist, originar din Est. Norocul lui ca n-a ramas de partea cealalta a Berlinului, ca ar fi murit desigur dupa gratii…
Tema interesanta, participantii pregatiti, mi-am frecat mainile si am urmarit cu interes meciul. Din cand in cand imi dadea coate pe sub masa Herr cu-cu care statea asezat in dreapta mea, iar fiica lui, sotia profesorului, ma privea zambind mereu cu alt inteles, vrand parca sa-mi explice, fara cuvinte, ca asa e de fiecare data cand se aseaza cele 3 generatii la masa comuna. Oamenii au mancat totusi impreuna, meniul a fost reusit cum spuneam… Batrana doamna bioloaga n-a scos decat o replica tot timpul meciului, plina de inteles: “cred ca s-a facut timpul sa mergem acasa, dear“. Toti se uitau parca putin jenati la mine, mai precis nu se uitau direct, ci tangent. Fiica studenta mi-a explicat ca asa e de la schnaps, vin si liqeur, dar eu cred ca asta e doar pretextul. Batranul om de stiinta, pedant, mi-a tinut haina sa o imbrac, apoi mi-a declarat jovial: “acum stiti in ce societate ati intrat”.
In masina s-a asternut din nou tacerea, la intoarcere. Sotia profesorului mi-a promis ca imi copiaza retetele din meniu, pe care vreau neaparat sa le incerc acasa. Maine ne intalnim din nou sa mergem impreuna la curs. O seara reusita, selbstverständlich!
a mai venit cu un tovaras astazi sau poate cu sotia, nu stiu, inca nu-i pot diferentia.
